Hipnoza

Recenzie la cartea ”Hipnoza”, Autori: Judith Pintar și Steven Jay Lynn, Editura Trei, 2012, Colecția Psihologia pentru toți, traducere de Anacaoana Mîndrilă-Sonetto, nr. pag: 275.

Cartea celor doi autori autori americani despre hipnoză este extrem de bine structurată și documentată. Tema este introdusă prin apel la un roman din secolul al XIX-lea scris de George du Maurier (capitolul 1). Acest artificiu atrage atenția cititorului. În același timp, avansează principalele repere ale problemei în discuție: 1. Raportul dintre hipnotizat și hipnotizator; 2. Natura hipnozei; 3. Efectul hipnozei asupra memoriei și asupra identității personale. Ceea ce m-a dezamăgit, însă, a fost faptul că în loc să insiste mai multe pe tehnica și practica hipnozei, așa cum m-aș fi așteptat din titlul cărții, autorii au optat pentru o prezentare istorică a fenomenului hipnozei: apariția și semnificația mesmerismului sau despre magnestismul animal la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea (capitolul 2); hipnoza modernă în Marea Britanie, secolul al XIX-lea (capitolul 3) – termenul de ”hipnoză” este efectiv introdus în vocabularul medical; impactul socio-cultural al mesmerismului în Statele Unite ale Americii în secolul al XIX-lea (capitolul 4); fenomenul hipnozei în Franța secolului al XIX-lea (capitolul 5); hipnoza în prima jumătate a secolului al XX-lea (capitolul 6); hipnoza în a doua partea a secolului al XX-lea (capitolul 7 ) - analiza întrebării privind hipnoza ca stare mentală; hipnoza la sfârșitul secolului al XX-lea (capitolul 8) – disputele privind faptul că hipnoza ar putea fi sau nu folosită pentru a induce amintiri false pacienților și întrebarea dacă aceasta provoacă sau nu identitatea disociativă  și, în sfârșit hipnoza la începutul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.

Dintre toate, de departe cel mai interesant, am găsit a fi capitolul al VIII-lea. Folosirea hipnozei pentru reactualizarea amintirilor traumatice s-a dovedit a fi o lamă nicidecum tocită, ci cu tăișul acuns. Atunci când s-a dovedit că prin sugestie îi pot fi induse pacientului amintiri false. În același tip, hipnoza a fost blamată în presa timpului (sfârșitul secolului al XX-lea) pentru că ar fi fost folosită în crearea de personalități multiple (identitate disociativă) la persoanele asupra cărora  a fost folosită.

Până și Freud folosea sugestia (fără să abuzeze, ba chiar evitând termenul de ”hipnoză”) pentru a-și trata pacientele nevrotice (suferind de nevroză obsesională ori isterie), asistîndu-le în reactualizarea amintirilor traumatice uitate ori refulate. Însă unii cercetători pun serios la îndoială chestiunea. În concepția adversarilor hipnozei, asemenea amintiri false nu sunt decât create în pacienți, folosindu-se forța sugestiei. Mai mult, personajul care își amintește nu-i decât un dublu al conștiinței subiectului, hipnoza devenind vinovată în opinia acestor adversari de fenomenul TPM ori TID. Teoria lui Freud despre refulare era centrată pe conflictul dintre eu și supraeu, de asemenea pe uitarea în mod inconștient a unor experiențe traumatice, care nu corespund autoreprezentării  personale despre sine. Psihanaliza miza pe reactualizarea amintirii traumatice refulate pentru vindecare. Însă au existat și cercetători care au arătat că amintirile pot fi modificate, ba mai mult, construite prin sugestie. Experimente folosind tehnica hipnozei bazată pe regresia de vârstă au arătat cum subiecților le pot fi induse amintiri false, un anume procent ajungând chiar să aibă convigerea că amintirile lor sunt reale (p. 192), lucru care nu se întâmplă efectiv atunci când subiecții nu sunt hipnotizați.

Teoriile privind TID (tulburarea de identitate disociativă) nu sunt susținute prin conceptul de refulare formulat de Freud (pentru care psihicul uman apare organizat pe niveluri/straturi supradimensionate – conștiința deasupra, iar inconștientul dedesubt). Dimpotrivă, așa cum susține Janet, scindarea conștiinței în componente în loc să apară pe verticală, se produce pe orizontală. Potrivit acestei concepții disociative despre amintirile refulate, o amintire traumatică este izolată de conștiința obișnuită, ajungând să existe într-un ”flux paralel al conștiinței” (p. 194). Modelul posttraumatic modern al tulburărilor discoiative se bazează tocmai pe concepția lui Janet despre disociere, iar nu pe conceptul de refulare freudian. Potrivit acestui model, ”psihicul uman poate crea personalități multiple ca reacție la trăirea în copilărie a unui abuz...” (p. 194). Există, însă, cercetători care susțin că diagnosticul TID ar reprezenta un construct cultural, iar simptomele s-ar manifesta în urma unor sugestii  date de terapeut ori influențe mass-media etc. (p. 195). Într-un final, în număr restrâns, sunt și unii care susțin că simptomele ar fi false ori autoinduse. Herbert Spiegel, terapeut, susține ipoteza construirii personalităților multiple, discordante prin intermediul sugestiei și al hipnozei (studierea cazului Sybil, pacient, Wilbur, terapeut) – p. 200. Chiar dacă a reprezentat instrumentul descoperirii personalităților multiple ori cel prin care acestea au fost create, hipnoza a jucat un rol central în cazul respectiv. Cu toate acestea, cei ce critică hipnoza vin cu noi și reînnoite dovezi contra acestui procedeu: psihoterapeuții care folosesc hipnoza au mai mulți pacienți diagnisticați cu TID decât cei ce n-o folosesc (p. 202).

E adevărat că hipnoza a fost folosită pentru crearea de amintiri false în scop terapeutic, (Bernheim, Janet)- p. 205. Cu toate acestea, controversele privind folosirea hipnozei rămân actuale. Re-actualizarea trecutului traumatic este deopotrivă rodul imaginației și al sugestiei terapeutice. Istoria personală se scrie prin apel la retrăirea experiențelor traumatizante și imaginația joacă un rol central. Amintirile uitate sunt recuperate prin retrăirea efectivă a trecutului și explorarea personalității prin intermediul construirii identităților disociative. La fel de actuală rămâne întrebarea privind identificarea cauzei unei asemenea  construcții în tehnica hipnozei și procedeul terapeutic al sugestiei.

Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2012/09/hipnoza.html