sâmbătă, 21 februarie 2015

Teatru-coregrafic, marca Gigi Căciuleanu: un spectacol al diferenței



Imagine all the people este un spectacol de teatru-coregrafic de autor, puternic amprentat de ideile originale și de stilul inventat de Gigi Căciuleanu. În creațiile sale coregrafice, dansatori profesioniști evoluează alături de actori, de aceea a impus o nouă tipologie de artist – ”DansActorul”. Actorii uită să fie actori și devin dansatori, iar dansatorii învață să fie actori, pentru ca, la rândul lor, să reînvețe să fie dansatori. Interpreții din show-ul îndrăgostit de oameni al lui Gigi Căciuleanu, creat special pentru Opera Națională Română din Iași, sunt soliștii și balerinii Operei, alături de elevi ai Colegiului de Artă ”Octav Băncilă” din Iași.

Punctul de plecare nu este dat de un scenariu sau de o dramatizare (cum ar fi cazul teatrului-dans), ci de mișcarea pură, dinamica trupului, exersarea mișcărilor în mod ludic, sugerând metafore, întruchipând simboluri.  Diferența dintre teatru-dans și teatrul-coregrafic introdus ca gen aparte de Gigi Căciuleanu tocmai în asta constă: dacă în primul caz ideile sunt ilustrate prin dans, în cel de-al doilea – se ajunge la idee prin mișcare. Compoziții coregrafice simple și din ce în ce mai complexe și mai dificile sunt realizate; prin acestea corpul se expune în fața auditoriului, în poziții fixe, gesticulând ori se descompune prin mișcări bruște, frânte, curbe în emoții, senzații, idei. Ulterior recompunându-se alături de alte corpuri (duete ori coregrafii de grup), folosindu-se adesea elemente auxiliare (măști, obiecte de recuzită, radiocasetofon, printre care și elemente de vestimentație – pantofi, pardesie, pălărie –, acestea din urmă inevitabile într-un spectacol despre oameni, cum este cel de față).

În opinia lui Gigi Căciuleanu, perechea în egală măsură cu neperechea pot forma părți ale unui cuplu, de aceea singurătatea nu e mai puțin frumoasă decât opusul ei.  Chiar dacă ideea de cuplu este prezentă în spectacol prin duete, nu atât cuplul, cât relațiile dintre oameni sunt centrale pentru tematica abordată. Organizarea matematică, numerico-aritmetică a societății, de la 1 la 1+1, apoi la 2+3, formula ideală pentru o conversație (verbală sau coregrafică) ș.a.m.d., până la grupuri umane de diverse proporții și consistențe constituie obiectul de studiu, materialul analizat cu mijloacele teatrului-coregrafic prin acest spectacol. Energia care stă la baza raporturilor dintre oameni tinde să fie numită dragoste, însă formele ei de manifestare sunt diverse, o fracțiune de secundă, un gest, o mimică fiind suficiente pentru a schimba registrul emoțional și chiar pentru a transforma dragostea în opusul ei: afecțiune, atracție, pasiune, resentiment, repulsie, teamă, respingere, evitare, înțelegere, conflict, suspiciune, dominare, indiferență etc. Asemenea emoții sunt reflectate de momentele construite coregrafic.

Aceste emoții, aduse la stadiul de simboluri, sunt trecute prin categorii estetice diferite (sublimul, comicul, grotescul, grațiosul), prin diferite perioade ale muzicii și, implicit, prin tipologii muzicale variate (clasică, flamenco, folk…; Chopin, Bach, Janis Joplin, Astor Piazzolla, Maria Tănase…; rusească, italiană, franceză, americană…), prin modalități diferite de dans – îmbinarea baletului clasic cu mișcări caracteristice stilului teatrului-coregrafic. Uneori mișcările sunt incredibil de lejere, alteori minuțios lucrate, dar întotdeauna purtând o semnificație, mereu alta. Chintesența poate fi regăsită în primele două strofe din Imagine all the people de John Lennon, laitmotivul în ”Imagine all the people (…) living for today”, întregul construct coregrafic fiind parcă inspirat de cele două strofe pe care intră și ies interpreții la începutul și la finalul spectacolului.

Momentele de teatru-coregrafic sunt legate prin modificări operate asupra luminilor; acestea sunt admirabil realizate: scena inundată de reflectoare cu lumină roșie și spoturi albastre, spoturi roșii combinate cu spoturi albastre, asocierea spoturilor roșii, albastre și lime etc. Încadrarea figurii dansatorului și chiar a umbrei/umbrelor acestuia (ca în momentul cu omul și umbra sa, ulterior cele două umbre ale sale – ego, alte-ego, supraconștiință) este foarte bine realizată.

Poezia își face loc prin muzică, lumină și vers în lucrarea unui coregraf care pare să calculeze mișcările dansatorilor săi la milimetru: ”Acum e doar o amintire…”; clipa ce tocmai s-a scurs a și devenit trecut imediat. De aceea, prezentul – acel ceva indescifrabil între trecut imediat și viitor imediat – trebuie prețuit pentru unicitatea, efemeritatea și irepetabilitatea sa. Carpe diem pare să fie mottoul sub care se înscrie acest spectacol. Într-un moment de grup, scena e plină de interpreți care rup ziare râzând frenetic… și scena se umple de ziare călcate în picioare, sunetul lovirii scândurii ajunge, printre toate celelalte melodii, fond sonor în spectacol. Ziarul (prin care se aduc știrile de ”mâine”) e simbolul viitorului imediat: jurnalele sunt rupte și călcate în picioare într-un elan colectiv ce ne spune să trăim pentru ziua de astăzi.

Ulterior se deschide o a doua cortină înspre spațiul din spatele scenei, puternic luminat de reflectoare plasate pe scenă, astfel încât nu e identificat decât un loc amenajat, ordonat, imposibil de descris cu precizie. Acest loc simbolizează paradisul/raiul, înspre care interpreții se îndreaptă doar pentru a-l refuza, revenind în scenă. Din nou, referință la versurile lui John Lennon (”Imagine theres no heaven (…) No hell below us”). Iadul (momentul cu măști, una dintre cele mai lungi zăboviri în scenă) sunt ceilalți oameni atunci când nu există înțelegere, colaborare și solidaritate.

Dar să ne imaginăm o lume a omului fără granițe (”Imagine there’s no countries”), pașnică, fără certuri ori războaie (”Nothing to kill or die for”), liberă de  ideologii,  prejudecăți ori dogme și în absența autoritarismelor ce decurg din acestea (”And no religion, too”). O asemenea lume este posibilă, ne-a dovedit Gigi Căciuleanu, prin poezie, muzică, dans și umor. Am evadat timp de o oră și jumătate din cotidian și am uitat complet de România, de abuzuri, de violență, de sistemele corupte, de tot ceea ce distruge calitatea umană, competența, șansa, de tot ce ne ucide lent, dar sigur, zi de zi. Preț de o clipă am făcut stop-cadru și ne-am imaginat că ar fi posibil să trăim în prezent pentru o lume mai bună.

 

(Imagine all the people, regia și coregrafia, costume, light design, colaj muzical: Gigi Căciuleanu, distribuția: Monica Ailiesei, Anca Andronache, Bogdan Aprofirei, Dumitru Buzincu, Maria Cotorobai, Georgiana Dimitrescu, Elvis Gache, Mălin Galan, Kotomi Hoshino, Ovidiu Iancu, Vlad Mărculescu, Dănuț Melenciuc, Sarasa Nagamine, Lorena Negrea, Viviana Olaru, Cătălin Pandel, Gabi Roșu, Kurumi Sakamoto, Mizuki Suzuki, Pamela Tănasă, Roxana Trandaf, Bogdan Tuluc, Răzvan Vieriu, Opera Națională Română Iași, premiera: 14 februarie 2015)

 
Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2015/02/teatru-coregrafic-marca-gigi-caciuleanu.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu