Spectacolul de teatru-concert Apolodor
de Ada Milea introduce ediția VIII a FITPTI. Din start, am fost anunțați la ce
să ne așteptăm și care sunt elementele indispensabile ale teatrului
contemporan, pentru a se ridica la nivel european: song, dans, instrumente
muzicale variate, proiecție, lumini sau umbre. Toate acestea, dar și multe
altele se vor regăsi în ediția de anul acesta a festivalului.
În cazul spectacolului de față, reunind în sala mare a Teatrului ”Luceafărul”
persoane de toate vârstele, se mizează pe voce (Ada Milea, Anca Hanu), pe pluralitatea
instrumentelor muzicale (chitară, clavietă, tamburină, alte percuții), pe
diversitatea minicompozițiilor din a căror succesiune se face legătura între
momente (aventurile lui Apolodor, în călătoria dinspre frigiderul unde stătea
la circ înspre Antarctica), pe spiritul ludic al lui Dragoș Pop, în rol
principal, pe interactivitate, pe ingeniozitatea și, în același timp,
simplitatea desenelor proiectate din spatele ecranului, percepute ca umbre, la
care se adaugă imaginația celui care le manevrează (Filip Odangiu), pe abilitatea
de a improviza scenic a tuturor actorilor din distribuție. Dar, mai ales, pe
acceptarea ideii de spectacol de divertisment de calitate liber de
constrângerile unei regii strânse, necondiționat, gratifiant. Alături de componenta educativă a spectacolului:
transmiterea a ceva implicit prin profesionalismul artiștilor, sala de teatru
devenind intervalul dintre copilărie și ”lunga micime a vieții”, punând între
paranteze cotidianul pragmatic.
Ada Milea este arhicunoscută pentru stilul songurile ei, echilibrând umorul,
ironia, cinismul cu lirismul mascat. Reușește să atingă corzile multora prin armonizarea
inedită a cruzimii cu tandrețea. Stârnește copilul din majoritatea și-i invită
să deguste o artă care, sub aparența naivității, deține secretul îmblânzirii fiarelor.
După ce a semnat coloana sonoră a mai multor spectacole, colaborând cu regizori
renumiți și teatre importante, după nenumărate concerte și albume discografice,
devine ea însăși creator de spectacol, punând în scenă albumul Apolodor, o adaptare după poemele pentru
copii ale suprarealistului Gellu Naum. Își alege actori de excepție,
nonconformiști, cu indiscutabile calități vocale și coregrafice (Anca Hanu, Sânziana
Tarța, Ramona Dumitrean).
Pe de o parte, scenografia minimalistă (un glob pământesc uriaș, un
frigider ambulant) aduce în vizor echipa din colțul stâng al scenei, care-și
schimbă costumația (măști, peruci), instrumentele și ritmul în funcție de locul
în care ajunge Apolodor și noile peripeții în care se lasă purtat. Pe de altă
parte, lasă actorul din rolul principal într-un tête-à-tête formidabil cu cei
mici, la care până și echipa muzicală devine spectator.
Foarte inspirată opțiunea de a nu folosi nici un fel de măști pentru a-l
reda pe pinguinul Apolodor. În frac și adidași, Dragoș Pop devine personajul Apolodor
despre care copiii au citit și pe care ar dori să îl vadă: cursiv, dar și
bâlbâit, silitor, dar și puțin naiv, descurcăreț, însă uneori pus teribil de
tare în încurcătură. Volubil, cu o dicție perfectă actorul clujean este, în
același timp, atent la pulsul sălii și se pliază pe nevoile publicului-țintă.
Asistentul muzical Anca Hanu (în rolul găinușei Mizzi din Mein Kampf, regia: Alexandru Dabija, câștigătoarea
Premiului pentru Cea mai bună actriţă în rol principal la Galele Premiilor
UNITER, spectacolul Amalia respiră adânc
de Alina Nelega, regia Tudor Lucanu, 2015) se remarcă prin rapiditatea cu care
face schimb între măști, instrumente și personaje. Ramona Dumitrean, cunoscută
din rolul Doamnei-cu-coasa din Mein Kampf,
reușește să abordeze o nouă postură ludică, de această dată fără umbre. Iar Sânziana
Tarța (rolul Maria din ”Maria de Buenos Aires”, regia: Ada Lupu), debordând de
energie, extrem de talentată și ușor neconvențională, întărind ludicul
prestației lui Dragoș Pop, simbolizează umbra din inima pinguinului căruia îi e
mereu dor, ba de Labrador, ba de congelator, de originile sale, și apoi din nou
de corul în care activa inițial ca tenor.
Nostalgia originilor, mitul eternei reîntoarceri și idei despre luminile și
umbrele din noi (Jung) stau la baza prologului la FITPTI, Apolodor.
(Apolodor după Gellu Naum, de Ada
Milea, distribuția: Ada Milea, Dragoș Pop, Anca Hanu, Ramona Dumitrean, Adriana
Băilescu, Adriana Băilescu, Cristian Rigman, Sânziana Tarţa, Adrian Cucu, Filip
Odangiu, scenografia: Cristian Rusu, desene și umbre: Paul Mureșan, Teatrul
Național Cluj-Napoca, prolog la Festivalul Internațional de Teatru pentru
Publicul Tânăr Iași, ediția VIII, Teatrul ”Luceafărul” Iași, 25 septembrie
2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu